bucurestiul d'altadata...

...inca traieste.Exista.Toata lumea a auzit de el doar ca putini stiu unde sa-l caute.Si ce e mai ciudat, e faptul ca peste temelia Bucurestiului vechi s-a asternut praful pana s-a ales...banalitatea urbei de astazi.Linistea de ieri se contrazice cu zarva de azi; boemii de acum iau locul burghezilor de atunci iar atmosfera ludica din trecut transcede intr-una placida in prezent.Stari de spirit diametral opuse de-alungul a catorva sute de ani marcate intr-un fel sau altul de influente cardinale.Avem tendinta de a ingropa trecutul in timp ce hranim prezentul.Uitam ce-a fost pentru ca avem idee despre ce va fi.Orasul de astazi aduce ici si colo cu cel de demult si tocmai din acest motiv nutresc speranta ca generatia de astazi nu va fi praful ce va acoperi rezultatele generatiei de ieri.Invit la o incursiune in istoria romantica a bucurestilor in ideea ca trecutul generos ne poate face sa vedem astazi dincolo de colbul asternut peste bucurestiul d'altadata...

douazecisiunu...

...si nimic mai mult.The perfect score.Varsta la care poti striga blackjack.Varsta la care te mai poti infrupta in egala masura din potirul inocentei timpurii precum si din cel al maturitatii fara margini.Sunt 'n' evenimente care iti marcheaza viata.Sunt zile fericite si sunt zile triste care pot fi date treptat uitarii.Ceea ce-ti ramane insa proaspat in memorie este ziua in care te bucuri ca te-ai nascut.Nu conteaza unde, nu conteaza in ce fel o sarbatoresti ci conteaza cu cine.Sa-ti aduci aminte de ziua ta prin ochii persoanei de langa tine e tot ceea ce iti poti dori.Aniversarile simple sunt cele mai ravnite.tu si ea.Platonismul ce va imbraca aura se risipeste pe masura ce iubirea se insinueaza in sufletele voastre.tu,ea si iubirea.Decorul il puteti regiza voi.Traiti simplu si nu puneti accent pe detalii pentru ca doar voi sunteti detaliile care conteaza.Caut o petrecere aniversara unde sufletele dezlantuite sa valseze in voie iar privirile timide sa prinda curaj.O petrecere in care dimineata poate sa vina oricand.Rasaritul va calmeaza avantul si va contureaza sentimentele.Lumina din ochii ei reprezinta fericirea din sufletul tau.Bucura-te..ai implinit douzecisiunu...

dincolo de proiectii...

..suntem noi pur si simplu.Insa asta nu ne-ajunge aproape niciodata,intotdeauna dorim mai mult.Pe undeva e firesc acest lucru cu totii visand la a ne depasi propria conditie.Fiecare suntem unici intr-un fel sau altul,insa ce mi se pare ciudat este modul in care ne putem fabrica cu usurinta idoli.E mai mult o chestiune de moment,o slabiciune personala daca vreti.Mergand pe principiul "ce e bun la altii n-are cum sa dea gres la mine" mult mai usor adopti un comportament,o atitudine, o idee pe care ai zarit-o deunazi decat sa faci efortul de a-ti gasi tu singur o solutie salvatoare.La ce avem nevoie de imagine?Tind sa cred ca imaginea este un scut al propriei personalitati.Cu un mic exercitiu de imaginatie am putea sa vedem ca intotdeauna proiectia personalitatii oamenilor populari este una si-aceeasi cu imaginea creata.Unde este loc de complexe,unde se vrea mereu a fi ceea ce nu esti..acolo poti gasi de cele mai multe ori o personalitate pe cat de slaba pe atat de dornica sa-si proiecteze o imagine cat mai buna cu putinta.De ce sa nu avem un stil definitoriu?de ce sa vrem sa fim asemenea altora cand noi nici macar nu putem fi noi?intotdeauna inspiratia de a folosi o idee,un comportament...inspiratia de a alege un anumit stil de viata..de a-ti alege o haina care sa te prinda sau un accesoriu care sa te deosebeasca de restul..ar trebui sa fie rodul imaginatiei tale .Sa nu-ti faci o obisnuinta din a imprumuta imagini efemere pentru ca niciodata nu poti fi ceea ce vrei sa pari.Dincolo de aparente se ajunge doar prin comportament.Stilul vestimentar iti poate creea o imagine pe care atitudinea o poate confirma sau infirma.Discrepanta dintre modul in care apari in societate si modul in care te comporti este data de personalitatea fiecaruia dintre noi.In consecinta recomandam simplitatea imaginii pliata pe trairile proprii.La ce sunt bune hainele?Dincolo de proiectii ne putem imbraca intotdeauna personalitatea.

"ce bine ca esti..."

Spunea Marin Sorescu in "Randuielile" sale ca "femeia are socotelile ei...".Nimic mai adevarat.Incearca sa descoperi o dama in esenta sa si te vei lovi imediat de un zid strasnic,plasat parca pentru a face din misterul ei o cetate a feminitatii greu de rapus.Inocenta cu care iti zambeste sau modul in care se uita la tine,felul in care se imbraca sau parfumul ei,complexitatea "banala" de care da dovada contureaza enigma in care urmasa Evei se ascunde.Nu poti ghici niciodata in ce fel iti spune te iubesc,nu poti ghici niciodata ce ascunde zambetul de azi,sau privirea de maine...certitudinea o poti gasi doar cu ajutorul ei.Paradoxal tocmai ea contureaza ideea de barbat.Cum poti sa te superi pe ea atunci cand in fericirea ta auzi :"mai mergem mult ca ma dor picioarele?" sau "cireasa,mie mi-e frig..vreau acasa".N-ai cum sa te superi pur si simplu pentru ca ea are intotdeauna dreptate.Si atunci cand stie ca are dreptate tine sa evidentieze asta cat mai mult cu putinta :"ai vazut draga ce bine a iesit daca ai facut cum ti-am spus eu?".Si tu ca un adevarat gentleman lasi de la tine desi in sinea ta esti constient ca odata cu emanciparea lor s-a pierdut si farama de control pe care o mai stapaneai in relatia cu ea.Femeia...femeia e un amalgam de trairi sufletesti...o adunatura de calitati ...ea este daca vreti un catarg al fericirii fiecaruia dintre noi barbatii.Sarac cel ce se identifica a fi un naufragiat prin viata caci femeia nu trebuie inteleasa.Ea trebuie pretuita asa cum iti apare in fata ochilor.Nu cautam sa-i inchinam laude dar nici s-o neglijam..."Femeia,ce stie femeia?".Stie sa fie ea insasi...