"ce bine ca esti..."

Spunea Marin Sorescu in "Randuielile" sale ca "femeia are socotelile ei...".Nimic mai adevarat.Incearca sa descoperi o dama in esenta sa si te vei lovi imediat de un zid strasnic,plasat parca pentru a face din misterul ei o cetate a feminitatii greu de rapus.Inocenta cu care iti zambeste sau modul in care se uita la tine,felul in care se imbraca sau parfumul ei,complexitatea "banala" de care da dovada contureaza enigma in care urmasa Evei se ascunde.Nu poti ghici niciodata in ce fel iti spune te iubesc,nu poti ghici niciodata ce ascunde zambetul de azi,sau privirea de maine...certitudinea o poti gasi doar cu ajutorul ei.Paradoxal tocmai ea contureaza ideea de barbat.Cum poti sa te superi pe ea atunci cand in fericirea ta auzi :"mai mergem mult ca ma dor picioarele?" sau "cireasa,mie mi-e frig..vreau acasa".N-ai cum sa te superi pur si simplu pentru ca ea are intotdeauna dreptate.Si atunci cand stie ca are dreptate tine sa evidentieze asta cat mai mult cu putinta :"ai vazut draga ce bine a iesit daca ai facut cum ti-am spus eu?".Si tu ca un adevarat gentleman lasi de la tine desi in sinea ta esti constient ca odata cu emanciparea lor s-a pierdut si farama de control pe care o mai stapaneai in relatia cu ea.Femeia...femeia e un amalgam de trairi sufletesti...o adunatura de calitati ...ea este daca vreti un catarg al fericirii fiecaruia dintre noi barbatii.Sarac cel ce se identifica a fi un naufragiat prin viata caci femeia nu trebuie inteleasa.Ea trebuie pretuita asa cum iti apare in fata ochilor.Nu cautam sa-i inchinam laude dar nici s-o neglijam..."Femeia,ce stie femeia?".Stie sa fie ea insasi...